Revistele care țin standardele esteticii contemporane a trupului feminin ne-au obișnuit prost, ar zice unii. Femeia înfățișată de pictoriale nu mai este frumoasă, ci perfectă. Grație tehnicilor de editare foto, orice DTP-ist care se respectă știe să îndepărteze la repezeală orice urmă de imperfecțiune care nu poate fi ameliorată prin operații estetice, farduri sau alte metode analogice.
Alunițele, petele, ridurile fine, firele de păr rebele, cercănele dispar din câteva comenzi executate măiastru din taste și mouse. Sânii se ridică miraculos, curbele sunt netezite, taliile subțiate. O femeie drăguță sau chiar fumoasă trecută prin filtrele unor programe ca Photoshop se transformă pe paginile glossy într-o întruchipare a idealului epocii.
Nevoia de a privi frumusețea este firească, armonia formei a interesat întotdeauna ochiul uman, dar în vremurile noastre beneficiem pentru prima oară de instrumentele care ne permit să modificăm cu ușurință un trup, după toate canoanele, și de lipsa de imaginație de a aspira la o serie standardizată de corpuri perfecte, fără defecte. E ca și cum la fiecare redacție ar sta de pază un specialist în acordarea certificatelor de calitate, ca la uzinele de automobile, atent să nu iasă de pe bandă niciun exemplar care să arate altfel decât prototipul. Însă această insistență de a elimina orice detaliu personal în favoarea standardului nu poate avea alt efect decât producția în serie a unor imagini perfecte, o perfecțiune falsificată și indistinctă. Frumusețea este uniformizată pe liniile de producție etichetate cu anonima marcă „sexy”.
Idealul de frumusețe ține de gusturile fiecărei epoci. Din vremea marilor pictori până în timpurile noastre, femeia ideală fie pare să fi trecut prin necazuri, fie a fost victima crizei alimentare mondiale, cert este că a slăbit vizibil, nu mai are pic de burtică și aproape că ar fi potrivită să stea în dreapta catedrei la lecția de anatomie, dacă o bună parte din coaste nu i-ar fi mascată de irealitatea globulară a unor sâni din alt peisaj.
Lăsând răutățile la o parte, artista italiană Ana Utopia Giordano a avut ideea să filtreze prin Photoshop câteva din tablourile celebre ale școlilor vechi de pictură înfățișând-o pe Venus, într-un gest demonstrativ cu privire la subiectivitatea standardelor de frumusețe feminină de-a lungul timpului. Giordano a editat curbele prea generoase dăruite de pictori, astfel încât să rezulte o zeiță anorexică și cu sâni „tunați”, pregătită pentru apariția cu succes într-unul din pictorialele moderne.
Seria de imagini (original și editare) intitulată „Venus” a fost prezentată în vara anului trecut de muzeul olandez Het Valkhof în cadrul expoziției „De ce sunt frumoase zeițele – dragostea și perfecțiunea în antichitate”. Dintre numeroasele cronici, cea de la e-zine-ul DigitalMeetCulture comentează astfel problema pe care o ridică Ana Giordano prin seria ei de imagini digitalizate: „în afară de a evidenția încă o dată extraordinarele posibilități pe care le oferă tehnologia digitală aplicată artistic, această lucrare a Anei Giordano este într-adevăr un bun reper pentru a reconsidera atât subiectivitatea standardelor culturale (ale noastre fiind atât de diferite de cele din trecut) cât și înclinația societății moderne și companiilor de publicitate spre a edita majoritatea imaginilor reprezentând corpul feminin în scopul de a obține a perfecțiune falsă, corespunzătoare unei realități de neatins.”
Subiectivitate sau nu, venusurile „alterate” în Photoshop și-au pierdut, parcă, și grația de zeițe, odată cu rotunjumile glorificate în alte vremuri. Sentimentul pe care îl trezesc după „cura de slăbire” este, mai degrabă, de compasiune. Voi ce părere aveți?
Citiţi şi
Luna Nouă din Gemeni de pe 6 iunie 2024 – Venus promit dragoste, pace, bani și succes
Venus în Pești (11 martie – 5 aprilie 2024) – de ce atragi toate privirile
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
